Andreea Dima este antrenorul cu care copiii mei au învățat să înoate. Ea este fost înotător de performanță și mamă a doi copii.

Cum am cunoscut-o pe Andreea?

Prin intermediul copiilor noștri. Am locuit câțiva ani în același cartier, la câteva case distanță. Și ca pe vremea copilăriei noastre, și copiii noștri făceau turul caselor fiecăruia atunci când se jucau. Asta atunci când nu erau afară, „pe strada mare”.

Interacțiunile noastre au fost scurte și rare pe atunci. Astfel că nu știam mai nimic despre ea decât ceea ce vedeam mereu și anume o față luminoasă. Am aflat târziu că este antrenor de înot, într-o zi însorită de vară, atunci când m-am dus să îmi recuperez copilul de acasă de la ea.

Cum au ajuns copiii mei să facă înot cu Andreea?

Fiul meu era deja la vârsta la care noi consideram că îi este necesar să știe să înoate, ca abilitate în viață. Pentru dezvoltarea lui, voiam să se țină de un sport pentru consecvență (să învețe să ducă până la capăt o activitate) și disciplină (să învețe să aibă o structură). Încercase tenis, baschet și fotbal. Și nimic mai mult decât încercări la momentul respectiv.

Așa că ne-am îndreptat către înot pentru că avea să îl ajute din mai multe perspective, chiar dacă este un sport individual. Mai rămânea partea în care îl convingeam să meargă de bună-voie. De ce? Pentru că el nu voia să facă nimic altceva care îi scurta timpul de joacă cu prietenii. Așa că am mers pe linia aceasta „Prietenii tăi se duc la înot. Vrei să mergi atunci când sunt și ei acolo?”. Iar prietenii sunt chiar copiii Andreei.

Și a funcționat.

În schimb, fiica mea este mai mică și aderă mai ușor la idei noi. Deja schimbasem 2 antrenori pentru ea, așa că am adus-o la Andreea ca să îmi fie mai ușor cu deplasările.

Cum nu aveam idee despre stilul ei de predare, am urmărit cuminte din tribună cum decurg ședințele cu fiecare dintre ai mei și ulterior cum se raportează ei la antrenor. Fiul era la grupă, fiica la individual, altfel o fura peisajul cu totul și doar s-ar fi bălăcit.

Mi-a plăcut că Andreea mi-a oferit ceva ce este foarte important pentru mine: încredere, încredere că știe ce face, că îi ține în siguranță pe copii în preajma apei și îi ghidează cu dedicare în procesul lor de învățare, asta în timp ce îi ajută să se dezvolte ca înotători și ca indivizi puternici și responsabili, specific vârstei fiecăruia.

Așa că am invitat-o pe Andreea la o cafea virtuală să îmi împărtășească mai multe informații și să îmi satisfacă o serie de curiozități pe care cred că orice părinte le are legate de înot.

Înotul prin ochii antrenorului Andreea – 3 beneficii majore

Cum îi ajută înotul pe copii?

1. îmbunățățește funcțiile motrice. Mai exact, dezvoltă partea de coordonare, echilibru, concentrare și atentie. Mișcările specifice din bazin „împing“ creierul să creeze tipare neuronale mai complexe, astfel copiii își vor îmbunătăți capacitățile lingvistice, inclusiv rapiditatea cu care vor învăța să citească sau scrie;
2. îmbunătățește starea emoțională, scade anxietatea și, cel mai important, crește încrederea de sine. Învățând să înoate, copiii își depășesc frica de apă și astfel prind curaj și se simt mai bine cu ei înșiși, au o stare de spirit mai bună, iar în anumite situații le salvează viața. Totodată, prin înot își testează abilitățile sociale și își îmbunătățesc aceste capacități învățând să se adapteze într-un mediu nou. Și, foarte important, înotul crește calitatea somnului.
3. îi ajută pe copii să dezvolte o structură fizică puternică, sănătoasă și armonioasă, întrucât înotul ca formă de exercițiu folosește toți mușchii corpului – nu pune presiune pe articulații, întărește mușchii spatelui (ce susțin coloana vertebrală), ajută la atenuarea simptomelor și rărește episoadele de astm (umiditatea și căldura aerului împiedică bronhospasmele mai mult decât în cazul altor sporturi).

De la ce vârstă putem să îi ducem la înot?

Copii pot începe să practice educație acvatică încă de la câteva luni, în principiu 3, urmând ca de la vârsta de 4-5 ani să se pună bazele înotului.

De ce este bine să îi ducem pe copii la înot chiar și iarna?

Înotul este benefic în special pentru plămâni si sistemul cardiovascular. Mai exact, se dezvoltă capacitatea pulmonară, respectiv imunitatea, astfel copiii devin mai rezistenți în fața virozelor de sezon.

Când nu este bine să îi ducem la înot și de ce?

1. atunci când sunt în puseul unei viroze cu temperatură și letargie deoarece capacitatea organismului de a face mișcare este scăzută;
2. atunci când au bolile de piele ale copilăriei.

Personal, susțin în totalitate înotul pentru faptul că îi ajută foarte mult pe copii să se dezvolte armonios și sănătos atât fizic, cât și psihic.

Tu ce părere ai, ar trebui ca înotul să fie un sport practicat de copilul tău? Dacă da, ce așteptări ai de la antrenorul de înot?