Bineînțeles, trei lucruri care pentru mine contează. Și nu sunt singurele, pe unele le-am descoperit mai devreme, pe altele le-am conștientizat mai târziu.

Astfel, nu neapărat în ordinea de mai jos, acestea sunt trei lucruri asupra cărora te invit să faci o analiză:

1|| Patul

În fapt, atunci când spun pat, mă refer mai exact la locul în care ne odihnim trupul și creierul, deopotrivă. Și mai corect spus ar fi că cel mai important lucru este salteua. Dacă aceasta nu e ce trebuie, atunci nici corpul nu primește odihna necesară. Cine are probleme uneori cu mijlocul, știe despre ce vorbesc.

Sau poate doar eu am fantezii cu nopți de somn liniștit și odihnitor, fără dureri de mijloc la trezire. Iar dacă tot ne petrecem aproape o treime din viață dormind, tare mi-ar plăcea să fie de calitate.

Mai departe mă strădeuiesc să nu uit că sunt un întreg circuit care funcționează bine doar împreună: minte, trup și suflet. Și oricât de bună e salteaua, desigur că mai sunt și alți factori care mă ajută să am un somn odihnitor, așa că m-am apucat să caut și să citesc mai multe pe subiect. Însă nu pe display înainte de culcare.

De asemenea, mă strădueisc să nu merg supărată sau nervoasă la somn și să eliberez corpul de energia emoțiilor negative fie prin a-i comunica persoanei în cauză, fie cuiva în care am încredere (uneori este chiar un jurnal). Și nu în ultimul rând, mi-am făcut din spațiul de somn unul liniștit, călduros după plac și întunecat.

2|| Asumarea alegerilor/propriilor acțiuni

Consider că viața pe care o trăiesc este așa cum aleg eu să fie. Și aici mă refer strict la cum aleg să răspund la ce vine către mine.

Stări de bine și emoții pozitive am tot experimentat pe parcursul vieții, care mă umpleau de căldura bucuriei. La fel cum am experimentat și stări proaste, și sentimente neplăcute. Și în cazul celor din urmă, câteodată mă încarc instant negativ, însă rațional știu că este în puterea mea de a transforma experiența în una pozitivă sau cel puțin să nu rămân captivă în emoția aceea care îmi dă o stare proastă. Și cum fac asta? M-am învățat că într-o situație, oricâte dezavantaje văd, tot atâtea lucruri bune exisță acolo, așa că încep să le caut cu voce tare.

După ce îmi iau timpul necesar să îmi fac autoanaliza, mă străduiesc să aleg să răspund, și nu să reacționez. Nu îmi iese de fiecare dată, însă îmi asum și comportamentul, și deciziile, și consecințele. Chiar și atunci când nu îmi place de mine. Și încerc să am răbdare cu mine în tot acest proces.

Iar apoi încerc să înțeleg ce nevoie este în spatele fiecărui comportament pentu ca data viitoare să pot alege să răspund din zona de echilibru. Nici asta nu îmi iese de fiecare dată încă, însă mă străduiesc.

3|| Stomatologul

Sau mai bine zis, vizitele la stomatolog. Și spun asta pentru că dantura este un aspect căruia i-am acordat târziu importanța cuvenită din două motive:

a. lipsa culturii îngrijirii danturii în familia în care am crescut (care e cumva la nivel național, de fapt, transmisă generațional);

b. prostie. Chiar și după ce am aflat ce afecțiuni am moștenit pe linia paternă și ce înseamnă asta, tot nu am făcut nimic. Mulți ani mai târziu, după ce am și lucrat în domeniul stomatologic, am ajuns la limita prostiei și am decis că nu mai pot sta așa și m-am ocupat de dantură după nevoile specifice.

Versiunea light – pe orizontală, mai de suprafață

Consider că a avea grijă de mine, ca persoană, presupune efort pe toate aspectele vieții. De ce spun efort? Pentru că este o energie pe care trebuie să o investesc constant pentru a păstra rezultatul pe termen lung. Îmi place să fac analogia corpul uman – mașină. Sunt ca o mașină care merge toată ziua dintr-o parte în alta, care are nevoie atât de revizii constante, pe termen lung, cât și nevoi imediate, pe termen scurt, pentru o bună funcționare.

Bineînțeles că sunt subiectivă atunci când zic asta. Așa cum spuneam mai sus, încă trag ponoasele unei neglijențe în direcția danturii. Chiar și cu toate că boala dinților mei este una ereditară și agresivă, iar eforturile pe care nu le-am făcut m-ar fi ajutat ca și rezultat doar puțin mai mult pe termen lung, tot nu e justificată lipsa vizitelor regulate la stomatolog.

Suntem un popor care nu are cultura igienei dentare. Iar dacă nu ne doare, ne purtăm ca și cum problema nu există. Pe principiul „dacă nu se știe, e ca și cum nu s-a întâmplat”. Și asta nu doar atunci când este vorba de dinți, ci în orice ține de sănătate și nu numai.

Suntem o societate de consum, prin urmare totul e business, iar stomatologia este o nișă cu o piață cu o deschidere uriașă. Așa că îți recomand să te gândești pe baza căror considerente îți alegi stomatologul.

Și, apropo, te-ai gândit care este legătura dintre dantură și calitatea vieții?

Versiunea „hard” – pe verticală până la capăt

Și pentru că eu cred că orice boală fizică este psihosomatică, am căutat și am găsit o chestie interesantă despre semnificația dinților din punct de vedere spiritual/emoțional. Da, cred că suntem ființe spirituale cu experiențe umane. Și atunci, pentru mine, orice aspect din lumea fizică este o consecință din lumea spirituală. Și mai cred că totul este interconectat. Consider că dacă înțeleg mersul unui lucru în spatele cortinei, îi pot influența cursul de cele mai multe ori.

Las aici o abordare pe care am regăsit-o în mai multe locuri și care mi s-a părut interesantă, dinții și problemele emoționale.

De cele mai multe ori nu alegem ceea ce este adevărat, ci ceea ce este accesibil pentru că nu căutăm în egală măsură ce ne-ar ajuta să ne întregim înțelegerea pe un subiect, ci mai degrabă ceea ce ne este familiar.

Astfel, te invit să treci prin filtrul propriu orice infomație care vine către tine, să îți păstrezi curiozitatea și să rămâi cu mintea deschisă către orice idee.

Pentru tine care sunt 3 lucruri importante în viață?