Cum integrezi mai ușor copilul în viața ta – 6 pași simpli

Una dintre curiozitățile ce mi-au licărit pe fundal în primele luni de mămicie a fost: Cum integrezi mai ușor copilul în viața ta?.

Până într-un punct anume al vieții am trăit cu impresia că venirea unui copil în viața mea însemna că eu nu o să mai fiu eu și că nu o să mai am timp pentru mine. Practic, că viața mea avea să se termine și singura preocupare urmează să fie copilul. Ceea ce mă speria îngrozitor, recunosc. Totodată, mă speria și temerea în sine. Sunt atâtea femei care fac copii, ce poate să fie așa un capăt de lume?, îmi spuneam în mintea mea.

Și totuși,

Mă uitam în jur și vedeam femei de mână cu copilul lor și îmi doream ca la un moment dat să fac și eu asta. Mă întrebam dacă nu cumva aș putea să îl iau direct gata pregătit pe la vârsta de 2-3 ani. Varianta de a înfia un copil la un moment dat suna chiar grozav.

De ce?

Pentru că exemplele din jurul meu nu erau tocmai încurajatoare. Auzeam constant despre cât de greu este și multe lucruri din categoria asta. Și auzeam foarte puțin despre bucuria pe care o trăiești, eventuale soluții la probleme și alte lucruri pozitive.

Pentru că primii ani cu un copil erau dificili, aveam, efectiv, senzația că eu nu pot să fac asta și că era ceva de netrecut. La un moment dat m-am prins că nu mă uitam la exemple potrivite și că totul ține de cum alegi să te raportezi la eveniment.

Când a venit totuși o schimbare în perspectivă

Atunci când prietena mea cea mai bună a rămas însărcinată, am avut oportunitatea să trăiesc foarte de aproape ce înseamnă experiența de a avea un copil.

mama si copilul, primele saptamani cu copilul acasa, primele zile cu copilul acasa, cum te hotarasti sa ai un copil, schimbare, sunt insarcinata,

_{Îi iubesc copilul ca și cum ar fi al meu. În timp și în urma altor etape trăite și depășite din viață, ajunsesem în punctul în care hotărâsem că vreau să am și eu un copil în viitorul apropiat.}

Ai grijă ce îți dorești căci se întâmplă – din povestea mea

Am constatat că întreaga mea viață a fost și este o serie de dorințe împlinite. Unele mai devreme decât mi-aș fi imaginat, altele mai târziu.

La un moment dat, am înțeles că dorințele se împlinesc atunci când suntem pregătiți să le primim.

Din cauza asta, eu nu m-am grăbit în ceea ce privește copilul, știam că avea să vină când urma să am nevoie de el. Și a venit și acel moment.

După ce am consumat bucuria veștii, m-a cuprins panica: eu ce fac acum?

mama si femeie, ramai femeie si mama, mama si copilul, cum integrez copilul in viata mea, primele zile cu copilul acasa, activitati mama si copil,

Înainte de a mă organiza, voiam să îmi lămuresc mie însămi ce înseamnă un copil. Am stat de vorbă cu mine și am încercat să îmi pun toate întrebările posibile care mi-ar fi ridicat dificultăți la un moment dat. Mă lămurisem în mare, dar tot nu îmi era clar precum aveam nevoie.

În acel moment, mi-a fost evident că am nevoie de o discuție cu cineva total obiectiv, prin urmare, din exteriorul anturajului meu. Îmi imaginam că o astfel de persoană mi-ar fi pus întrebări la care eu nu m-am gândit. Și, crede-mă, mi se părea că epuizasem tot stocul de îndoieli.

Și cine mai potrivit pentru întrebări, dacă nu un psiholog?!

După câteva ședințe, niște săptămâni nedormite și multe gânduri sucite și întoarse pe toate părțile, am găsit ceea ce căutam. În momentul în care mi-a zis psiholoaga că un copil este un eveniment de viață, ca oricare altul, cu efectele aferente, mi s-a luminat creierul. Efectiv, s-a produs o schimbare de 180 de grade. A fost ca o revelație pentru mine.

De ce?

Pentru că așa cred că ne raportăm noi la viață: în etape, în experiențe, în schimbări și deci, evenimente.

Ce înseamnă schimbarea și cum o primim

Am învățat că viața însăși înseamnă schimbare. Și că direcția în care se produce schimbarea stă în mâinile noastre.

Cum?

Prin alegerile pe care le facem. Acestea ne conturează viața și persoana care devenim. Ține minte că a nu face ceva este tot o alegere.

Ce mai înseamnă viața? Un strop de noroc, după părerea mea.

Cum să primești schimbarea ce vine în viața ta? Cu bucurie și răbdare. Pentru că este firesc ca orice etapă din viață să vină cu ceva nou, care te scoate din zona de confort. În esență, acest lucru te face să evoluezi. Dar, ca orice lucru nou, are nevoie de timp să se așeze în viața ta.

Definiția copilului

Într-o manieră cât se poate de simplă, un copil este o etapă în viață, în continuă mișcare, pe care NU orice femeie trebuie să o parcurgă.

În schimb, dacă ai ales să aduci pe lume un copil, sper să vezi schimbarea din viața ta ca exact ceea ce este: un pas în evoluția ta!

mama si femeie, ramai femeie si mama, mama si copilul, cum integrez copilul in viata mea, primele zile cu copilul acasa, activitati mama si copil, cum gestionez crizele de nervi cu copilul, mame care lucreaza,

Cum integrezi mai ușor copilul în viața ta?

Ca în multe alte cazuri, îți menționez că ceea ce vei citi în rândurile următoare este ceea ce funcționează pentru mine.

Așadar, te invit să citești șase pași simpli care te pot ajuta să integrezi mai ușor copilul în viața ta.

1// Primul pas este să te relaxezi în privința a tot. Fără excepție.

Draga mea, dacă citești asta înțeleg că un copil în viața ta este deja un fapt.

Este genul de situație pe care nu o mai poți schimba, dar în fața căreia îți poți schimba atitudinea. Iar asta o să definească calitatea timpului tău de acum înainte.

Așadar, te invit să primești noutatea din viața ta cu deschidere (a se citi flexibilitate) și răbdare.

2// Al doilea prim pas este să înțelegi și să accepți că al tău copil este în prim-plan.

Nevoile copilului tău devin prioritatea ta (sau, cel puțin, ar trebui). Punct.

Iar pe locul doi, trei și patru sunt tot nevoile copilului tău.

Te invit să faci un exercițiu de imaginație și să te vezi pe tine în postura unui bebeluș. Nu poți să faci singur de nici unele, depinzi de cineva constant, iar singura modalitate de comunicare este plânsul. Cum ai vrea să fii tratat?

Cu toate astea,

3// NU uita de tine și nevoile tale.

Ești mamă, dar rămâi femeie.

Copilul tău are nevoie de o mamă cel puțin mulțumită. Fericită, în cazul ideal.

Și nu este imposibil, doar că necesită energie și timp.

Ce nevoi are femeia din tine?

Asta este o întrebare foarte importantă la care te invit să îți răspunzi.

femeie si mama, mama si femeie, ramai femeie si mama, mama si copilul, cum integrez copilul in viata mea, primele zile cu copilul acasa, activitati mama si copil, cum gestionez crizele de nervi cu copilul, mame care lucreaza,

Și nu, o baie fierbinte, o manichiură făcută sau curățenia casei nu intră în discuția asta (oricum în 10 minute nu va mai fi).

Ce nevoie are sufletul tău?

Ceea ce ne duce la următorul punct:

4// Fă-ți o listă (scrisă de preferat) cu priorități

Atunci când îți faci o listă cu ceea ce ai de făcut, toate lucrurile din creier se așază într-o ordine, iar mintea se aerisește. E ca o fereastră deschisă dimineața în dormitor.

De multe ori, e posibil să uiți diverse lucruri, ceea ce îți poate provoca stres. Acum, nu mă refer la o listă care se modifică zilnic de la temelie.

cum am timp de mine ca mama, mama si femeie, ramai femeie si mama, mama si copilul, primele zile cu copilul acasa, activitati mama si copil, cum gestionez crizele de nervi cu copilul, mame care lucreaza,

Ia-ți timp pentru tine, analizează cum decurg zilele în lumina noii experiențe (copilul) și setează-ți activitățile care te ajută să ai o zi cel puțin bună. Ca să îți fie mai simplu, aici găsesți un planner digital printabil pentru astfel de situații.

Vor fi și zile în care o să ai sentimentul că e prea mult și că nu mai poți. În acele momente, amintește-ți că nimic nu e pentru totdeauna. Ceea ce ne duce la punctul cinci:

5// Creează-ți o rutină

Pe măsură ce o să treacă zilele, vei începe ușor, ușor să te acomodezi cu ideea în sine de copil și cu nevoile lui. Cu toate astea, partea de provocări nu prea se termină.

Fiecare etapă în creșterea lui este însoțită de noutate, pe care tu va trebui să înveți să o gestionezi. Rațional, emoțional și spiritual – o adevărată provocare căreia te invit să îi acorzi mare atenție.

Vor fi momente în care o să vrei și o să ai nevoie să dormi sau doar să te odihnești. Alege să faci asta atunci când doarme copilul. Dacă vrei totuși să faci altceva, vezi ce poți face atunci când e treaz bebele și păstrează celelalte lucruri pentru momentele în care doarme și le poți face în liniște.

De asemenea, îți poate fi de folos să alegi un anume moment al zilei pentru băiță. Să ai setate unele activități la anumite ore din zi te poate ajuta să te organizezi mai bine în timpul rămas.

6// Implică-ți copilul în activitățile tale

Ultimul, dar nu cel din urmă, este foarte important să îți faci copilul părtaș la ceea ce ai de făcut atunci când nu ai cu cine să îl lași.

Crede-mă, orice ai avea de făcut și crezi că nu poți să faci pentru că...copil, ai dreptate: doar crezi. E testată și verificată de mai multe mămici, inclusiv de mine.

Și dacă nu mă crezi pe cuvânt, încearcă și convinge-te singură.

Atenție. Nu am spus că e ușor să faci asta. Însă este o variantă care funcționează.

În plus, este un win-win. Vorbește-i copilului în timp ce îți faci treburile, descriindu-i ceea ce se petrece în jur. Astfel, îi stimulezi dezvoltarea și ajuți la crearea unei legături puternice prin timpul petrecut împreună.

Din povestea mea

Odată cu venirea copilului, s-au schimbat foarte multe lucruri în viața mea. Fiind doar eu și bebele în 75% din timp, am zis că trebuie să împac și capra…și puiul.

timp de calitate cu copilul, mama si femeie, ramai femeie si mama, mama si copilul, cum integrez copilul in viata mea, primele zile cu copilul acasa, activitati mama si copil, cum gestionez crizele de nervi cu copilul, mame care lucreaza,

Evident, tot pe mine mă împăcam în ambele variante căci o făceam pentru liniștea mea. Sunt egoistă, da, și nu e nimic rău în asta. Toți suntem, doar că unii dintre noi nu o știu încă sau nu vor să accepte. Dar asta este altă poveste.

Am învățat că nu există lucru pe care vreau să îl fac și să nu pot din cauza copilului. De la mers la magazin sau oriunde aveam nevoie până la mers la toaletă cu el în brațe, uneori cu el la sân.

Nevoia te învață multe. Iar un copil te învață, printre altele, să devii mai eficient.

În loc de încheiere

Un prieten mi-a spus nu demult că timpul trece repede doar atunci când nu îl faci să conteze. Vorbele lui îmi răsună mereu în minte. Orele trec la fel pentru toată lumea. Timpul, însă, trece mai repede sau mai încet, dependent de importanța cu care îl folosim.

Venirea copilului în viața ta nu te împiedică să faci ceea ce vrei. Și atunci, cum faci să integrezi mai ușor copilul în viața ta? Tot ce ai nevoie este o organizare foarte bună.

Cu toate astea, o să fie momente în care o să vrei/ai nevoie să faci ceva și totodată să nu pierzi vreun moment al puiului tău sau să aibă nevoie de tine fix atunci. Ce faci în astfel de momente? Pe amândouă. Uneori pe rând, alteori simultan.

Nu uita că, dacă ai nevoie de un sfat prietenesc (dar obiectiv) sau vrei doar să povestești mai departe din experiența ta, poți să ne scrii pe cumgandesc@gmail.com.

mai 29, 2024

O zi mișto începe cu Răzvan Dobrescu

Știi momentul acela când dormi prost pe timpul nopții, visezi toate cele ascunse în subconștient și te întrebi cum de s-au găsit toți monștrii să iasă deodată la interval?

Mă rog … m-am trezit cu fundu-n sus și cearșaful strâns tot sub mine. Și cu fiică-mea dându-mi ghionturi, că doar a început să descopere marginile abdomenului meu supradimensional. Clar nu a fost dimineața mea norocoasă. Aș fi făcut orice să îmi schimb starea.

Am încercat cu o cafea, dar fără succes. Nu m-am mai stresat căci mă pregăteam să merg la vopsit. De podoabă capilară. Nu am crezut până acum că o să ajung să spun despre un salon că este o altă oază de liniște pentru mine. Așa mi s-a întâmplat cu „Yvonne”.

Prima oază de liniște este mereu casa în care locuiesc, indiferent unde este aceasta. A doua este de obicei spațiul verde al vreunui parc și mai caut și altele, dar nicicum nu aș fi încercat cu un salon.

De ce spun asta?

Pentru că nu îmi place pălăvrăgeala în general. Iar eu doar cu asta asociam cel mai mult activitatea dintr-un salon, dincolo de cea evidentă.
Pentru că relaxarea pentru mine înseamnă de cele mai multe ori momente de liniște, de introspecție sau de odihnă. Pentru că îmi place să am persoane în jurul meu, dar să pot să îmi văd de ale mele totodată, fără prea multă interacțiune cu exteriorul. De preferat, cât mai puțin.

Acum, știam deja că la „Yvonne” pot să fac toate astea căci nu eram pentru prima dată musafir acolo. Pentu că fix așa mă simt atunci când merg, ca și cum aș fi în vizită. Acolo e ca un fel de „casa pentru oaspeți”. Unde poți să îți faci rutina de dimineață și nimeni nu are nicio reacție, fiecare îi respectă spațiul celuilalt, exact ce îmi place mie. Exact ce îmi trebuia în dimineața asta fascinantă.

Ajung acolo, mă fac confortabilă în fața oglinzii, o altă prietenă de-ale mele … și nu sunt ironică de data asta :))) Vine Artistul în persoană și se apucă de părul meu. Atunci când pune mâna pe el, parcă zici că are ceva prețios printre degete, așa îl manevrează. Privindu-l, am senzația că podoaba mea capilară chiar e specială. Și nu, nu îți imagina că îl mângâie. Îl învârte de așa manieră, cu o siguranță care îți transmite că orice ar face el acolo, la final va fi exact ceea ce îți dorești. Și nici că te interesează ce se întâmplă între astea două momente. Evident, dacă îi spui în detaliu, nu să îi explici în stilul tipic feminim în care el trebuie mai mult să ghicească. Deși, la cum l-am văzut, e foarte probabil să fi deprins și abilitatea asta.

Eu nu vorbesc prea mult de fel, mă rog, nu vorbeam. Am început să fiu mai umană, cum spune o prietenă. Ceea ce îmi place la nebunie la omul acesta e că are capacitatea de a „citi” interlocutorul și de a se adapta rapid la nevoile tale, ca și client. Evident că am fost curioasă dacă e doar o concidență de o dată, două ori… Acum m-am convins. Nu este nicio coincidență, el chiar este atent la tine astfel încât să te facă să te simți confortabil. Practic, îți lasă spațiul să fii tu însăți. Ceea ce mi se pare foarte mișto. Ador chestia asta la o persoană.

O lecție pe care am învățat-o din interacțiunea cu el, pe care am văzut-o astăzi, e să fiu mai umană chiar și cu persoane mai puțin cunoscute. M-am împiedicat singură de limitele pe care tot eu mi le-am pus, evident. Iar asta m-a lovit astăzi când persoana din fața mea a evitat să îmi facă o simplă urare tradițională pe care i-o faci unei femei însărcinate. I-a urat surorii mele. A fost ca un wake up call. Chiar așa Grinch sunt?! Nu m-ar fi deranjat, evident, dar tot nu mă pot abține să îl admir în secret pentru că mi-a dat tot spațiul de care am avut nevoie azi și de fiecare dată.

Înainte să plec l-am îmbrățișat cu tot sufletul. Eram așa încântată de culoare încât mi-a schimbat întreaga zi. Așa că te mai îmbrățișez încă o dată, Artistule, și mă înclin. Mulțumesc pentru culoare, pentru stare și pentru lecție.

Cu riscul de a suna interpretabil, spun cu zâmbetul pe buze că o zi mișto începe cu Răzvan Dobrescu!

mai 21, 2024mai 21, 2024

„Anii, iubirile și paharele de vin nu se numără niciodată”

Clișeul clasic, știu. Dar nu mă pot abține, mi-a plăcut prea mult și sunt de acord că „Nu se numără, se trăiesc!”. Pe rând sau deodată, e alegerea ta. Pentru că doar amintirile iei cu tine la final. Și nici de asta nu sunt sigură, de fapt.

Asta nu înseamnă că trebuie ținute în secret, expuse sau denaturate. Ci doar să le trăiești pentru tine. Așa cum nu ai de ce să te simți ofuscată atunci când ești întrebată „Câți ani ai?, Cu câti bărbați te-ai iubit? sau Câte pahare de vin ai băut?”. E fix alegerea ta cum răspunzi la astfel de întrebări: „Mai puțini ani decât am viață în mine”, „Am avut toți bărbații pe care i-am vrut” etc. (Ramona Constantinescu aka Secretele Ramonei – Green Sugar). Astea mi se par foarte potrivite unor astfel de întrebări.

Cu toate acestea, consider că unele întrebări nu se adresează, e drept. Sunt prea personale și nu e treaba nimănui ce faci cu viața ta atâta vreme cât nu te bagi în a lor. Ceea ce mă face să spun că în funcție de întrebări, îți dai seama cu ce tip de persoană stai de vorbă. Așa că, dacă tot nu e prea inteligentă discuția, măcar să știi de la început.

Capitolul 1. Anii mei și tinerețea.

„Câți ani ai?” este întrebarea care făcea femeia să se aricească sau să își dea ochii peste cap, și nu de plăcere. M-am întrebat de ce și răspunsul meu nu s-a lăsat așteptat. Pentru că societatea ne-a învățat că este nepoliticos să întrebi o femeie despre anii ei, indiferent de context. Fâs! Până nu foarte de mult, și mie mi se părea deplasată întrebarea (doar așa scrie și în codul bunelor maniere).

De ce credeam asta?

Pentru că „așa ceva nu se face”, deși ceva îmi dădea cu virgulă. Până când am înțeles și mi-am asumat că totul depinde doar de cum mă raportez eu la subiect.

Dacă văd o femeie mergând în costum de baie pe stradă, da, o să mi se pară nepotrivit sau poate deplasat. Dar asta tot nu face să fie treaba mea. Nu îmi place, nu mă uit, scurt. Iar dacă o văd pe plajă și îmi place costumul, să o întreb de unde l-a achiziționat căci vreau și eu unul, nu mi se pare nefiresc, chiar dacă nu o fac.

În fapt, nu ne deranjează întrebarea, ci ceea ce trezește ea în noi. Cred că astfel ni se reamintește sau ne reamintim de tot ceea ce am dorit să facem și am renunțat, tot ceea ce am pus conștiincioase sub preș, doar ne-au învățat că nu mai putem nimic face după o vârstă. Că timpul trece și noi nu am făcut carieră, ori copil, ori nu ne-am căsătorit sau orice altceva ne zice societatea că trebuie să facem la anumite vârste. Iar asta ne face să ne simțim inconfortabil, insuficient de bune pentru a fi noi înșine ori pentru a ne iubi cineva. Pentru că nu ne încadrăm în tipare. Ceea ce nu este deloc adevărat.

Stranie specie ființa umană. Avem o problemă în a ne spune vârsta, dar nu ne deranjează că trăim 80 de ani și nu lăsăm o urmă de schimbare în urma noastră.

Cred în continuare că tinerețea este o stare de spirit. Și, totuși, știi ce îi îmbătrânește prima dată unei femei?

februarie 10, 2024

Despre curajul de a fi tu însăți

Introducere și încheiere

Este dificil să fiu eu însămi într-o lume care mă apasă să mă încadrez în normaliatea ei.

De ce vrei să mă încarci cu responsabilitatea fericirii sau mulțumirii tale? Nu este corect.

Mă fac eu oare vinovată de nefericirile tale? Ba bine că nu.

Nu mai vreau să îți fac pe plac atâta vreme cât asta înseamnă să fiu altcineva decât ceea ce sunt, ceea ce cred. Știi de când duc lupta asta cu mine? De când sunt copil…de prea multă vreme.

Nimic nu îmi ucide spiritul mai mult decât încercarea de a mă încadra în firescul lumii tale. Mă simt ca într-o cămașă de forță, pe care tot eu mi-am împletit-o foarte atent și cu grijă, pentru că îmi doream cu disperare să fiu acceptată.

Ce crezi?!

Sunt om și eu, am aceleași nevoi primare de adăpat. Doar că de-acum nu mai pot să respir. Simt că trăiesc viața altcuiva și nici măcar nu știu a cui…a ta, a lui, a ei, a voastră, a tuturor sau a nimănui. Și nici măcar nu contează a cui, atâta vreme cât nu e a mea, cât timp sunt secată de orice simțământ.

„Unde e viața din tine?”, aud o voce de nicăieri. Mă uit în jur și urlu „Cine a zis asta???”… E o zonă cu ecou. Mă-ntreb în ce zid se izbește.

Uneori mă enervează că nu îmi respecți deciziile. Sau că nu mi le pot impune ușor. De ce mă obligi să fac ceva în care nu cred, prin șantaj emoțional? Iar nu e corect.

Avem datoria să nu judecăm, mai ales ce nu înțelegem. Mai avem datoria să evoluăm. E corect ce ne face nouă înșine bine, ce ne ajută să creștem raportat la cine suntem în acest moment. NU la cei din jur. Cei care nu se pot abține să îți comenteze viața sunt cei care contează cel mai puțin, nu ei te ajută să evoluezi. Și atunci, pentru ce pui la suflet ce ți se spune?

„Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău.” – Eleanor Roosevelt

Pentru ca mai apoi să te aștepți să îmi trăiesc viața după setul tău de valori. Aș mai putea, dar nu mai vreau. Iartă-mă. Amintește-ți că o persoană care nu e mulțumită de viața ei nu se va putea bucura vreodată pentru altcineva. Nu ai cum să vezi în mine ceva ce nu există în tine.

Lasă-mă să trăiesc așa cum știu și cum mai am încă de învățat. Lasă-mă să fiu fericită în legile mele căci îmi asum oricum ceea ce sunt și unde vreau să ajung. E o alegere și într-un final nu ai decât să o respecți. Normalitatea ta nu e treaba mea. Așa cum nici ție nu trebuie să îți placă viața mea. Sunt eu suficient de îndrăgostită de ea. Privește și învață. Sau nu. Te iubesc oricum.

O să le mai fac o mărturisire. Curiozitatea este motorașul ce mi-a stat și îmi stă în continuare la baza experiențelor cele mai frumoase. Astfel, am avut parte de momente ce m-au irigat din adâncul ființei și m-au făcut să cresc. Și nu oricum, ci într-un fel pentru care sunt recunoscătoare acum. Iar pentru experiențele dureroase sunt și mai recunoscătoare căci m-au făcut să înțeleg lucruri care altfel ar fi trecut pe lângă mine, pur și simplu. Pentru că prin durere am crescut cel mai mult și mai frumos. Atunci când am fost eu însămi. Sunt cea mai norocoasă persoană pe care o cunosc.

Semnat: Eu Însămi

M-Ai Cuprins.

Ce înseamnă, de fapt, să ai curajul de a fi tu însăți? Să le luăm pe rând.

În dicționar, curajul apare ca “forța morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile și dificultățile de orice fel “, “tărie de caracter”, “pasiune pentru a întreprinde ceva”.

În limbajul meu, curajul înseamnă să îți asumi riscul să faci o alegere către ceea îți dorești, alegere care te scoate din zona de confort și te aruncă în oceanul necunoscutului. Și o faci din iubire pentru propria-ți persoană, pentru că te susții să faci ce îți dorești fără să conteze că nu va fi toată lumea de acord cu tine sau cu acțiunile tale sau că nu te vor plăcea. Pentru că esti fanul tău NO.1. De ce spun asta? Pentru că suntem alegererile pe care le facem, prin ele ne construim și pentru că fiecare dintre dintre ele are la bază una dintre cele două componente primare: iubire sau frică.

Din iubire luăm multe decizii. Din frică, și mai multe. Pentru că apare sentimentul de rușine. Una dintre cele mai meschine invenții de manipulare și piedică în evoluția umană. Totul se reduce la așteptări, la cum ar trebui să părem. Cum rămâne cu realitatea?

Pănă una alta, eu aleg să mă iubesc. Și am început prin a-mi iubi fricile, a le înfrunta și, deci, a le depăși.

Te-Am Cuprins.

Să fii tu însăți înseamnă să fii vulnerabilă. Să te lași văzută așa cum ești, să fii onestă, adică să te expui, să permiți să te cunoască. Și orice eșec să îl imbrățișezi căci este doar o formă de a învăța cum să faci lucrurile mai bine.

Așa cum spune „researcher-storyteller”, Brene Brown, vulnerabilitatea „nu este slăbiciune. Ba dimpotrivă, vulnerabilitatea este în strânsă legătură cu a avea curaj, este chiar forma cea mai pură de curaj. Ca să găsim drumul spre noi înșine, este important să înțelegem cum funcționăm și să învățăm empatia.” Cică este antidotul rușinii. Îmi pare că zice bine de tot.

Cu toții facem, unii doar nu recunoaștem, ne este rușine.

Avem senzația că „dacă nu se știe, e ca și cum nu s-ar fi întâmplat”. Câtă lipsă de asumare. Asta ne indică gradul de ipocrizie pe care l-a atins ființa umană. Și uite-așa ne scapă din vedere faptul că singura persoană pe care o păcălim este propria persoană.

Cel mai comun regret pe patul de moarte al oamenilor este că nu au avut curajul să trăiască cu adevărat viața pentru ei, și nu viața pe care o așteptau alții de la ei.

Ring a bell?!

Urmat de „Îmi doresc să nu fi lucrat atât de mult”, „Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele”, „Îmi doresc să fi păstrat legătura cu prietenii mei” și „Îmi doresc să mă fi lăsat să fiu fericit”.

Te invit să fii mai mult, n-o să mai ai timp să și pari.

februarie 10, 2024

3 lucruri care îi îmbătrânesc prima dată femeii

Nu, nu sunt geanta, pantofii și bărbatul. Sau nu în ordinea asta.

Dincolo de preconceptele societății și a mentalității cu care am crescut acasă, cum apreciez tinerețea unei femei? După energie, naturalețe și…piele.

Consider că energia unei femei vine din sursa interioară nemărginită de care se îngrijește zi de zi. Vine din toate lucrurile mărunte pe care le oferi și pe care, la un moment dat, le primești înapoi, chiar și sub altă formă. Vine din lucrurile pe care le faci din și cu plăcere. Si, mai ales, energia vine din bucuria de a-ți îndeplini visurile, oricât de puerile, imposibile sau greu de atins ar fi. Primul pas și cel mai important este să te apuci să faci efectiv ceva pentru ele.

Naturalețea unei femei vine din simplitatea gesturilor. Legătura strânsă cu propria persoană, cu copilul din tine face totul să fie mai ușor și mai simplu, fără a te limita în vreun fel. În cele din urmă, să fii autentică în vorbă și faptă este forma supremă de naturalețe.

Nu în ultimul rând, pielea unei femei este un factor determinant în măsurarea tinereții. Cred că arătăm fix precum stilul de viață pe care îl avem, exteriorul fiind o oglindă a ceea ce se petrece în interior. Chinezii, de exemplu, au realizat chiar harta feței care reflectă bolile cu care se confruntă corpul uman. Așadar, dincolo de felul în care îți hrănești corpul din interior, el are nevoie de ajutorul tău și din exterior.

Trage aer în piept și așază-te confortabil în … pielea ta

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman și are o suprafață medie totală la adult de 2 metri pătrați. Ea asigură percepția senzorială și schimburile de substanțe dintre mediul intern și mediul înconjurător. Astfel că, zona care interacționează cel mai mult cu exteriorul este cea a mâinilor. Acesta este primul lucru care îmbătrânește. Nu poți să oprești procesul de îmbătrânire, însă poți să te îngrjești de felul în care acesta se desfășoară în timp.

Cel de-al doilea lucru care îmbătrânește femeii este zona decolteului și gâtul. Este o zonă a cărei piele este mult mai subțire, are mai puțin țesut adipos și glande sebacee, prin urmare tinde să fie mai uscată (precum și mâinile).

Și, ceea ce te-ai fi așteptat să fie primul, este de fapt al treilea lucru care îmbătrânește femeii, anume pielea feței. Aici avem, de asemenea, zona ochilor ce are pielea foarte subțire și este cea mai sensibilă căci are puține glande sebacee active.

Oferă-i pielii tale ce are nevoie și te va încânta cu strălucirea ei

Ceea ce poți face pentru o îngrijire de bază este să alegi un produs ce conține patru ingrediente necesare pielii pentru o mai bună funcționare si păstrare:

Factorul de protecție SPF mineral – este esențial pentru a preveni apariția timpurie a liniilor fine și a ridurilor, oferă protecție atât împotriva radiațiilor UVA, cât și împotriva celor UVB. Acesta nu are potențial alergic și începe să acționeze imediat după aplicare, spre deosebire de factorul de protecție chimic care devine eficient abia după 20 de minute de la aplicare.
Antioxidanți– sunt esențiali pentru sănătatea pielii căci opresc procesul de oxidare neutralizând radicalii liberi formați la nivelul ei. În tot acest proces de neutralizare, până și antioxidanții suferă din cauza oxidării. Din acest motiv, organismul tău are nevoie de o alimentare continuă cu antioxidanți. Aici avem exemplul clasic al feliei de măr lăsată în aer liber ce prinde o nuanță maronie din cauza procesului de oxidare. În cazul în care aplici suc de lămâie și abia apoi o lași în aer liber, nuanța maronie nu va mai apărea datorită antioxidanților din sucul de lămâie. Același lucru se întâmplă și în cazul celulelor corpului tău.
Retinolul– penetrează stratul superior al pielii până la straturile de elastină și colagen și accelerează procesul de regenerare celulară și totodată stimulează producția celulară și contribuie la uniformizarea texturii pielii.
Agenții de hidratare – cu cât nivelul de hidratare al pieleii este mai ridicat, cu atât sunt mai mici șansele de îmbătrânire prematură.

Încă un lucru pe care îl mai poți face pentru pielea ta este să o îngrijești corespunzător vârstei. Și cum fiecare vreme are etapa ei, între 20 și 30 de ani, fii atentă să o cureți, hidratezi și să o protejezi de razele solare. Între 30 și 40 de ani, crema hidratantă devine insuficientă și apare necesitatea unei creme superhidratante și nutritive. Între 40 și 50 de ani, producția de colagen și elastină nu mai este suficientă, iar necesarul are nevoie să fie suplimentat prin creme de îngrijire (creme antirid sau cu efect de lifting). Peste 50 de ani, ciclul reînoirii celulare are un ritm scăzut, iar durata crește la 38-40 de zile, așadar folosește creme antiaging ce stimulează regenerarea celulară. Dacă ceva funcționează, nu schimba prea des ingredientul.

Un studiu realizat de cercetătorii de la New York University’s School of Medicine, al cărui autor este profesorul Neil Theise, a arătat descoperirea unui organ ce ar putea fi cel mai mare. Acesta poartă denumirea de “interstițiu” și este un fluid aflat imediat sub suprafața pielii, înconjurând arterele și venele. El căptușește țesutul fibros dintre mușchi, precum și tractul digestiv, plămânii și sistemul urinar. Pentru studiu, au fost folosite probele prelevate de la 13 pacienți supuși intervențiilor chirurgicale pancreatice. Pielea, care reprezintă aproximativ 16% din masa corporală, este considerată a fi cel mai mare organ. În ceea ce privește interstițiul, estimarea este de 20% din volumul corpului (la un adul tânăr este echivalentul a 10 litri), de aici și ideea a celui mai mare organ al corpului uman.

Nu stiu cât de adevărată este această informație, dar este totuși un lucru interesant. Dincolo de tot ceea ce auzi sau vezi, trece prin propriul filtru și rămâi deschisă la nou.

Doar îndrăznește să fii tu!