Categorie: Despre îngrijire

Publicat pe

Stomatologul ideal: Cum să faci alegerea corectă pentru sănătatea ta orală?

Consider că alegerile pe care le facem ne influențează atât calitatea vieții, cât și direcția în care ne construim ca persoane.

Mai cred cu tărie că devenim ceea ce suntem, astfel că este important să ne cunoaștem, să descoperim ce nevoi avem real, să descoperim ce ne place sau nu, ca să știm ce valori vrem să cultivăm în noi pentru ca mai apoi să alegem să ne trăim viața autentic.

Pentru ca toate acestea să se întâmple, cred că avem nevoie să experimentăm, să greșim, să învățăm și să ne bucurăm.

De ce spun asta?

Pentru că am lucrat în domeniul stomatologic timp de 12 ani, pe zona de recepție și tot ce ține de administrarea unei clinici. Am cunoscut mulți medici stomatologi, i-am văzut cum tratează pacienții și cum vorbesc ulterior despre ei în afara cabinetului. Am văzut și cum neglijența i-a adus pe pacienți în situații pe care ar fi putut să le prevină. Cred că pot să spun că mi-am format o idee reală despre cum funcționează lucrurile într-o clinică din toate punctele de vedere, că este un domeniu de business uriaș și că nu tot ceea ce pare este și real.

În copilărie nu am fost învățată despre importanța igienei orale și a mersului constant la stomatolog. Acesta este și motivul pentru care ani mai târziu, deși lucram în domeniu, m-am ocupat foarte târziu de dantura mea. Și odată ce i-am acordat importanța cuvenită, anumite aspecte din viața mea s-au deblocat și lucrurile au început să funcționeze așa cum îmi doream și așteptam. Astfel, mi-a fost clar că există o legătură directă între dantură și calitatea vieții.

Mai exact, cred că fiecare persoană este precum ecosistemul natural, are mecanismul propriu de funcționare. Și atâta vreme cât te îngrijești de toate aspectele acestui întreg, inclusiv de cele care par mai puțin importante, ajungi să funcționezi într-un ansamblu echilibrat. Iar toată această armonie se proiectează ulterior în realitatea ta exterioară.

Alegerea medicului stomatolog este o decizie importantă care poate influența semnificativ sănătatea orală și experiența ta generală la cabinet. De asemenea, cred că este o decizie care îți poate influența viața în toate aspectele ei.

Așa că, iată 3 criterii importante pentru a te ajuta să faci alegerea potrivită, așa cum o percep eu din experiență proprie:

1/ Recomandările și Recenziile

Cercetarea este primul pas. Vorbește cu prietenii, familia sau colegii despre stomatologii pe care îi frecventează. Recomandările personale pot oferi perspective valoroase.

De asemenea, poți consulta recenziile online de pe rețelele sociale ale fiecărui medic în parte. Feedback-ul altor pacienți îți poate oferi o idee despre calitatea serviciilor stomatologice și despre modul în care stomatologul interacționează cu pacienții. Nu uita totuși că mediul online poate fi manipulat, iar postările pot fi și sponsorizate. Verifică cu atenție conturile care lasă comentarii.

2/ Calificările și Experiența

Odată făcută cercetarea, următorul pas este să te asiguri că acesta are calificările necesare. Verifică dacă este licențiat și dacă a absolvit o facultate de medicină dentară acreditată.

Caută informații despre studiile sale și despre perioada de practică în domeniu. Un stomatolog cu experiență vastă poate oferi un nivel mai ridicat de competență și poate gestiona mai bine diversele situații care pot apărea în timpul tratamentelor dentare.

Dacă ai nevoie de tratamente specifice, este important să alegi un specialist care are experiență în acea arie.

3/ Comunicarea, încrederea și confortul

Ultimul criteriu și la fel de important, este încrederea pe care o capeți în cabinetul stomatologic, respectiv în medicul stomatolog.

Vizitează cabinetul stomatologic în cadrul unei consultații pentru a observa atmosfera. Un mediu curat și plăcut, împreună cu un personal prietenos, poate contribui la o experiență pozitivă. Este important să te simți confortabil și în siguranță în timpul vizitelor, mai ales dacă ai anxietăți legate de tratamentele dentare.

De asemenea, nu te jena să întrebi despre tehnologiile utilizate în cabinet sau despre orice altă curiozitate; un stomatolog care investește în echipamente moderne poate oferi tratamente mai eficiente și mai puțin invazive și, deci, o experiență mai confortabilă.

Acordă atenție modului în care stomatologul comunică cu tine. Este important ca acesta să fie deschis, să îți asculte întrebările și să îți explice opțiunile de tratament într-un mod clar și detaliat. O bună comunicare este esențială și poate face vizitele mai puțin incomode.

Așadar,

Alegerea medicului stomatolog este o decizie care merită timp și atenție. De asemenea, cred că este o alegere asupra căreia poți reveni dacă ajungi să constați că decizia inițială nu a fost una potrivită ție.

O relație bună cu stomatologul tău poate contribui semnificativ la menținerea sănătății orale pe termen lung. Tu ce experiențe ai cu medicii stomatologi și care au fost criteriile tale de a-i alege?

Publicat pe

Copilul la înot – 3 beneficii majore

Andreea Dima este antrenorul cu care copiii mei au învățat să înoate. Ea este fost înotător de performanță și mamă a doi copii.

Cum am cunoscut-o pe Andreea?

Prin intermediul copiilor noștri. Am locuit câțiva ani în același cartier, la câteva case distanță. Și ca pe vremea copilăriei noastre, și copiii noștri făceau turul caselor fiecăruia atunci când se jucau. Asta atunci când nu erau afară, „pe strada mare”.

Interacțiunile noastre au fost scurte și rare pe atunci. Astfel că nu știam mai nimic despre ea decât ceea ce vedeam mereu și anume o față luminoasă. Am aflat târziu că este antrenor de înot, într-o zi însorită de vară, atunci când m-am dus să îmi recuperez copilul de acasă de la ea.

Cum au ajuns copiii mei să facă înot cu Andreea?

Fiul meu era deja la vârsta la care noi consideram că îi este necesar să știe să înoate, ca abilitate în viață. Pentru dezvoltarea lui, voiam să se țină de un sport pentru consecvență (să învețe să ducă până la capăt o activitate) și disciplină (să învețe să aibă o structură). Încercase tenis, baschet și fotbal. Și nimic mai mult decât încercări la momentul respectiv.

Așa că ne-am îndreptat către înot pentru că avea să îl ajute din mai multe perspective, chiar dacă este un sport individual. Mai rămânea partea în care îl convingeam să meargă de bună-voie. De ce? Pentru că el nu voia să facă nimic altceva care îi scurta timpul de joacă cu prietenii. Așa că am mers pe linia aceasta „Prietenii tăi se duc la înot. Vrei să mergi atunci când sunt și ei acolo?”. Iar prietenii sunt chiar copiii Andreei.

Și a funcționat.

În schimb, fiica mea este mai mică și aderă mai ușor la idei noi. Deja schimbasem 2 antrenori pentru ea, așa că am adus-o la Andreea ca să îmi fie mai ușor cu deplasările.

Cum nu aveam idee despre stilul ei de predare, am urmărit cuminte din tribună cum decurg ședințele cu fiecare dintre ai mei și ulterior cum se raportează ei la antrenor. Fiul era la grupă, fiica la individual, altfel o fura peisajul cu totul și doar s-ar fi bălăcit.

Mi-a plăcut că Andreea mi-a oferit ceva ce este foarte important pentru mine: încredere, încredere că știe ce face, că îi ține în siguranță pe copii în preajma apei și îi ghidează cu dedicare în procesul lor de învățare, asta în timp ce îi ajută să se dezvolte ca înotători și ca indivizi puternici și responsabili, specific vârstei fiecăruia.

Așa că am invitat-o pe Andreea la o cafea virtuală să îmi împărtășească mai multe informații și să îmi satisfacă o serie de curiozități pe care cred că orice părinte le are legate de înot.

Înotul prin ochii antrenorului Andreea – 3 beneficii majore

Cum îi ajută înotul pe copii?

  1. îmbunățățește funcțiile motrice. Mai exact, dezvoltă partea de coordonare, echilibru, concentrare și atentie. Mișcările specifice din bazin „împing“ creierul să creeze tipare neuronale mai complexe, astfel copiii își vor îmbunătăți capacitățile lingvistice, inclusiv rapiditatea cu care vor învăța să citească sau scrie;
  2. îmbunătățește starea emoțională, scade anxietatea și, cel mai important, crește încrederea de sine. Învățând să înoate, copiii își depășesc frica de apă și astfel prind curaj și se simt mai bine cu ei înșiși, au o stare de spirit mai bună, iar în anumite situații le salvează viața. Totodată, prin înot își testează abilitățile sociale și își îmbunătățesc aceste capacități învățând să se adapteze într-un mediu nou. Și, foarte important, înotul crește calitatea somnului.
  3. îi ajută pe copii să dezvolte o structură fizică puternică, sănătoasă și armonioasă, întrucât înotul ca formă de exercițiu folosește toți mușchii corpului – nu pune presiune pe articulații, întărește mușchii spatelui (ce susțin coloana vertebrală), ajută la atenuarea simptomelor și rărește episoadele de astm (umiditatea și căldura aerului împiedică bronhospasmele mai mult decât în cazul altor sporturi).

De la ce vârstă putem să îi ducem la înot?

Copii pot începe să practice educație acvatică încă de la câteva luni, în principiu 3, urmând ca de la vârsta de 4-5 ani să se pună bazele înotului.

De ce este bine să îi ducem pe copii la înot chiar și iarna?

Înotul este benefic în special pentru plămâni si sistemul cardiovascular. Mai exact, se dezvoltă capacitatea pulmonară, respectiv imunitatea, astfel copiii devin mai rezistenți în fața virozelor de sezon.

Când nu este bine să îi ducem la înot și de ce?

  1. atunci când sunt în puseul unei viroze cu temperatură și letargie deoarece capacitatea organismului de a face mișcare este scăzută;
  2. atunci când au bolile de piele ale copilăriei.

Personal, susțin în totalitate înotul pentru faptul că îi ajută foarte mult pe copii să se dezvolte armonios și sănătos atât fizic, cât și psihic.

Tu ce părere ai, ar trebui ca înotul să fie un sport practicat de copilul tău? Dacă da, ce așteptări ai de la antrenorul de înot? 

Publicat pe

3 lucruri importante în viață

Bineînțeles, trei lucruri care pentru mine contează. Și nu sunt singurele, pe unele le-am descoperit mai devreme, pe altele le-am conștientizat mai târziu.

Astfel, nu neapărat în ordinea de mai jos, acestea sunt trei lucruri asupra cărora te invit să faci o analiză:

1|| Patul

În fapt, atunci când spun pat, mă refer mai exact la locul în care ne odihnim trupul și creierul, deopotrivă. Și mai corect spus ar fi că cel mai important lucru este salteua. Dacă aceasta nu e ce trebuie, atunci nici corpul nu primește odihna necesară. Cine are probleme uneori cu mijlocul, știe despre ce vorbesc.

Sau poate doar eu am fantezii cu nopți de somn liniștit și odihnitor, fără dureri de mijloc la trezire. Iar dacă tot ne petrecem aproape o treime din viață dormind, tare mi-ar plăcea să fie de calitate.

Mai departe mă strădeuiesc să nu uit că sunt un întreg circuit care funcționează bine doar împreună: minte, trup și suflet. Și oricât de bună e salteaua, desigur că mai sunt și alți factori care mă ajută să am un somn odihnitor, așa că m-am apucat să caut și să citesc mai multe pe subiect. Însă nu pe display înainte de culcare.

De asemenea, mă strădueisc să nu merg supărată sau nervoasă la somn și să eliberez corpul de energia emoțiilor negative fie prin a-i comunica persoanei în cauză, fie cuiva în care am încredere (uneori este chiar un jurnal). Și nu în ultimul rând, mi-am făcut din spațiul de somn unul liniștit, călduros după plac și întunecat.

2|| Asumarea alegerilor/propriilor acțiuni

Consider că viața pe care o trăiesc este așa cum aleg eu să fie. Și aici mă refer strict la cum aleg să răspund la ce vine către mine.

Stări de bine și emoții pozitive am tot experimentat pe parcursul vieții, care mă umpleau de căldura bucuriei. La fel cum am experimentat și stări proaste, și sentimente neplăcute. Și în cazul celor din urmă, câteodată mă încarc instant negativ, însă rațional știu că este în puterea mea de a transforma experiența în una pozitivă sau cel puțin să nu rămân captivă în emoția aceea care îmi dă o stare proastă. Și cum fac asta? M-am învățat că într-o situație, oricâte dezavantaje văd, tot atâtea lucruri bune exisță acolo, așa că încep să le caut cu voce tare.

După ce îmi iau timpul necesar să îmi fac autoanaliza, mă străduiesc să aleg să răspund, și nu să reacționez. Nu îmi iese de fiecare dată, însă îmi asum și comportamentul, și deciziile, și consecințele. Chiar și atunci când nu îmi place de mine. Și încerc să am răbdare cu mine în tot acest proces.

Iar apoi încerc să înțeleg ce nevoie este în spatele fiecărui comportament pentu ca data viitoare să pot alege să răspund din zona de echilibru. Nici asta nu îmi iese de fiecare dată încă, însă mă străduiesc.

3|| Stomatologul

Sau mai bine zis, vizitele la stomatolog. Și spun asta pentru că dantura este un aspect căruia i-am acordat târziu importanța cuvenită din două motive:

a. lipsa culturii îngrijirii danturii în familia în care am crescut (care e cumva la nivel național, de fapt, transmisă generațional);

b. prostie. Chiar și după ce am aflat ce afecțiuni am moștenit pe linia paternă și ce înseamnă asta, tot nu am făcut nimic. Mulți ani mai târziu, după ce am și lucrat în domeniul stomatologic, am ajuns la limita prostiei și am decis că nu mai pot sta așa și m-am ocupat de dantură după nevoile specifice.

Versiunea light – pe orizontală, mai de suprafață

Consider că a avea grijă de mine, ca persoană, presupune efort pe toate aspectele vieții. De ce spun efort? Pentru că este o energie pe care trebuie să o investesc constant pentru a păstra rezultatul pe termen lung. Îmi place să fac analogia corpul uman – mașină. Sunt ca o mașină care merge toată ziua dintr-o parte în alta, care are nevoie atât de revizii constante, pe termen lung, cât și nevoi imediate, pe termen scurt, pentru o bună funcționare.

Bineînțeles că sunt subiectivă atunci când zic asta. Așa cum spuneam mai sus, încă trag ponoasele unei neglijențe în direcția danturii. Chiar și cu toate că boala dinților mei este una ereditară și agresivă, iar eforturile pe care nu le-am făcut m-ar fi ajutat ca și rezultat doar puțin mai mult pe termen lung, tot nu e justificată lipsa vizitelor regulate la stomatolog.

Suntem un popor care nu are cultura igienei dentare. Iar dacă nu ne doare, ne purtăm ca și cum problema nu există. Pe principiul „dacă nu se știe, e ca și cum nu s-a întâmplat”. Și asta nu doar atunci când este vorba de dinți, ci în orice ține de sănătate și nu numai.

Suntem o societate de consum, prin urmare totul e business, iar stomatologia este o nișă cu o piață cu o deschidere uriașă. Așa că îți recomand să te gândești pe baza căror considerente îți alegi stomatologul.

Și, apropo, te-ai gândit care este legătura dintre dantură și calitatea vieții?

Versiunea „hard” – pe verticală până la capăt

Și pentru că eu cred că orice boală fizică este psihosomatică, am căutat și am găsit o chestie interesantă despre semnificația dinților din punct de vedere spiritual/emoțional. Da, cred că suntem ființe spirituale cu experiențe umane. Și atunci, pentru mine, orice aspect din lumea fizică este o consecință din lumea spirituală. Și mai cred că totul este interconectat. Consider că dacă înțeleg mersul unui lucru în spatele cortinei, îi pot influența cursul de cele mai multe ori.

Las aici o abordare pe care am regăsit-o în mai multe locuri și care mi s-a părut interesantă, dinții și problemele emoționale.

De cele mai multe ori nu alegem ceea ce este adevărat, ci ceea ce este accesibil pentru că nu căutăm în egală măsură ce ne-ar ajuta să ne întregim înțelegerea pe un subiect, ci mai degrabă ceea ce ne este familiar.

Astfel, te invit să treci prin filtrul propriu orice infomație care vine către tine, să îți păstrezi curiozitatea și să rămâi cu mintea deschisă către orice idee.

Pentru tine care sunt 3 lucruri importante în viață?

Publicat pe

Legătura dintre dantură și calitatea vieții

Citisem la un moment dat un articol despre legătura dintre dantură și salariu. Presupun că fusesem curioasă să aflu ce aveau în comun una cu alta și cum influențează asta calitatea vieții. Îmi amintesc că l-am și distribuit pe rețelele de socializare la momentul respectiv. Nu mi-a rămas nimic în minte în afară de titlu. Mă gândesc că nu am rezonat cu textul.

Astăzi, niște ani mai târziu, trag concluzia că a mea viață putea fi un pic mai bună decât a fost dacă aveam grijă de ai mei dinți mai de timpuriu. Dar nu e vorba de acel „mai bine, dușmanul binelui”. Când spun un pic mai bună, mă refer în primul rând (în al doilea și în al treilea) la relația mea cu mine însămi pe termen lung, care ar fi putut să fie cu un nivel mai sus de atunci și până acum.

Până la un punct al vieții, credeam că zona inghinală este cea mai intimă zonă a unei persoane. Plus că asta era și ceea ce societatea propăvăduia. După acel punct, consider că cea mai intimă porțiune din corpul unei persoane este gura, respectiv dantura. Și aici sunt mai multe aspecte de dezbătut, însă o să mă opresc doar asupra unuia.

Personal, nu m-am simțit niciodată mai dezbrăcată (a se înțelege vulnerabilă și rușinată cumva) decât în momentele în care stomatologul se uita în gura mea. Da, fix așa. Ca în orice situație, de altfel, în care nu te găsești de prea multe ori în viață, atunci când știi că este ceva ce necesită atenția ta spre rezolvare, dar tu ignori cu desăvârșire. Amâni să iei o decizie… care e tot o decizie până la urmă.

Într-adevăr, nimic nu te costă mai scump decât alegerile ieftine. Dar crede-mă că nu vrei să afli cât te costă alegerile pe care le amâni. Nimic nu rămâne în urmă, totul se „plătește” în viața asta și ceea ce nu iei în calcul, îți va ieși în cale. Iar la un moment dat, tot ce ai pus sub preș, va ieși la suprafață. Iar atunci știi că acela este momentul în care trebuie să acționezi… nu mai este loc de ezitare sau amânare.

Asumarea fiecărui aspect din viața mea a venit și cu acceptarea necunoscutului ca o componentă constantă și firească. Interesant este că am ajuns să îmi iau și adrenalina necesară din asta. Așa am ajuns să îmbrățișez principiul „Mai bine 5 minute de prostie, decât o viață întreagă” în orice aspect al vieții mele, ceea ce a făcut să-mi înflorească curiozitatea. Aș fi preferat să învăț asta mai devreme. Dar presupun că altele erau lecțiile de care aveam nevoie la momentul respectiv. Și analizând intervalul atunci-acum, am concluzionat că primele 5 minute de prostie raportate la dinții mei au durat… 10 ani.

Încercând să înțeleg niște lucruri despre mine, mi-am dat seama de ce consider gura, respectiv dantura, ca fiind cea mai intimă zonă a unei persoane. Și, totodată, de ce influențează direct calitatea vieții:

  1. Pentru că necesită mai multă atenție pentru a o menține curată și, deci, sănătoasă, decât zona declarată oficial ca fiind intimă. Totodată, efortul depus pentru asta trebuie să fie constant, iar timpul dedicat să fie special alocat acestei zone. Lucru pe care nu l-am făcut atunci când nu am avut o relație bună cu mine, relație care se construiește ca oricare alta, în timp, pentru că asta e cea mai importantă, căci de aici pornește totul. Nu este suficient să mă iubesc, este important să îmi și placă de mine;
  2. Pentru că nu e ca dușul zilnic și nici precum controalele anuale. E mai mult ca și curătenia săptămânală din casă în care îți dai seama că ai lustruit ca lumea atunci când lucește și colțul cel mai greu accesibil sau muchia de sus a ușii care nu se vede oricum ori în spatele televizorului. Doar că pe dinți trebuie să mă spăl de trei ori pe zi, cu dușul bucal o dată, periuțe interdentare după fiecare masă, poate și ață dentară, la nevoie și apă de gură. Sau, mă rog, fiecare cu indicațiile pe care i le dă medicul lui stomatolog. Cert este că e al naibii de bine să mă simt precum arăt, adică fresh;
  3. Și pentru că acolo se presupune că nu permit oricui să intre ori să iasă, și nici oricum. Ceea ce înseamnă că atenția și grija pentru aceste detalii se manifestă automat în toate aspectele vieții. Doar că la un moment dat am căzut și eu în capcana preocupărilor a ceea ce se vede la suprafață mai mult decât ceea ce se află în profunzime, chiar și în ceea ce privește dinții. Iar dacă aș fi acordat atenția cuvenită și necesară, de altfel, tuturor aspectelor vieții mele, nu aș ajuns mai târziu să tratez niște consecințe care nici nu ar mai fi apărut. Bine, în cazul dinților mei, doar mult mai târziu, pentru că uneori genetica e dincolo de noi.

Înainte zâmbeam cu toată gura, dar eram atentă să fie din unghiul care mă avantaja. Și mă obișnuisem cu asta. Făcea parte din mine într-un mod foarte natural și firesc. Acum zâmbesc la fel, cu toată gura. Diferența este că am descoperit o părticică din mine care parcă luminează chipul mai mult decât mi-aș fi imaginat. Mă simt ca și cum sunt însăși lumina. Zâmbesc în interior și când țin gura închisă, ca atunci când dansezi din buric doar în sinea ta.

Din date empirice, am aflat că mare parte dintre români nu acordă importanța necesară îngrijirii danturii. Astfel, ajung să repare în cea de-a doua tinerețe, după vârsta de 50 de ani. Pentru că nu avem o cultura în acest sens. Am înțeles și de ce. Multe persoane trăiesc încă cu ideile în care au fost crescuți părinții noștri, uneori chiar ale bunicilor. Prinși în cotidian și din inerție, nu ne mai întrebăm de ce facem ceea ce facem și dacă rostul anumitor lucruri sau acțiuni de acum 30 de ani mai sunt valabile și în prezent. Uităm că schimbarea este singura constantă din viața noastră și că este important să ne adaptăm fiecărei etape pe care o trăim.

Calitatea vieții este dată cu siguranță de mai mult decât legătura cu dinții, importat este să nu uiți că orice întreg este format din mai multe bucăți. La fel cum și natura are nevoie de un echilibru între componentele ei pentru a funcționa sănătos și pentru a oferi mai departe din ceea ce este.

Te încurajez să nu lași peste ani ce poți face acum pentru a trăi o viață cel puțin liniștită. Te încurajez să îți acorzi timpul și efortul necesare să fii. Și da, de foarte multe ori asta începe cu îngrijirea danturii.

Tu știi care este statusul dinților tăi?