Citisem la un moment dat un articol despre legătura dintre dantură și salariu. Presupun că fusesem curioasă să aflu ce aveau în comun una cu alta și cum influențează asta calitatea vieții. Îmi amintesc că l-am și distribuit pe rețelele de socializare la momentul respectiv. Nu mi-a rămas nimic în minte în afară de titlu. Mă gândesc că nu am rezonat cu textul.
Astăzi, niște ani mai târziu, trag concluzia că a mea viață putea fi un pic mai bună decât a fost dacă aveam grijă de ai mei dinți mai de timpuriu. Dar nu e vorba de acel „mai bine, dușmanul binelui”. Când spun un pic mai bună, mă refer în primul rând (în al doilea și în al treilea) la relația mea cu mine însămi pe termen lung, care ar fi putut să fie cu un nivel mai sus de atunci și până acum.
Până la un punct al vieții, credeam că zona inghinală este cea mai intimă zonă a unei persoane. Plus că asta era și ceea ce societatea propăvăduia. După acel punct, consider că cea mai intimă porțiune din corpul unei persoane este gura, respectiv dantura. Și aici sunt mai multe aspecte de dezbătut, însă o să mă opresc doar asupra unuia.
Personal, nu m-am simțit niciodată mai dezbrăcată (a se înțelege vulnerabilă și rușinată cumva) decât în momentele în care stomatologul se uita în gura mea. Da, fix așa. Ca în orice situație, de altfel, în care nu te găsești de prea multe ori în viață, atunci când știi că este ceva ce necesită atenția ta spre rezolvare, dar tu ignori cu desăvârșire. Amâni să iei o decizie… care e tot o decizie până la urmă.
Într-adevăr, nimic nu te costă mai scump decât alegerile ieftine. Dar crede-mă că nu vrei să afli cât te costă alegerile pe care le amâni. Nimic nu rămâne în urmă, totul se „plătește” în viața asta și ceea ce nu iei în calcul, îți va ieși în cale. Iar la un moment dat, tot ce ai pus sub preș, va ieși la suprafață. Iar atunci știi că acela este momentul în care trebuie să acționezi… nu mai este loc de ezitare sau amânare.
Asumarea fiecărui aspect din viața mea a venit și cu acceptarea necunoscutului ca o componentă constantă și firească. Interesant este că am ajuns să îmi iau și adrenalina necesară din asta. Așa am ajuns să îmbrățișez principiul „Mai bine 5 minute de prostie, decât o viață întreagă” în orice aspect al vieții mele, ceea ce a făcut să-mi înflorească curiozitatea. Aș fi preferat să învăț asta mai devreme. Dar presupun că altele erau lecțiile de care aveam nevoie la momentul respectiv. Și analizând intervalul atunci-acum, am concluzionat că primele 5 minute de prostie raportate la dinții mei au durat… 10 ani.
Încercând să înțeleg niște lucruri despre mine, mi-am dat seama de ce consider gura, respectiv dantura, ca fiind cea mai intimă zonă a unei persoane. Și, totodată, de ce influențează direct calitatea vieții:
- Pentru că necesită mai multă atenție pentru a o menține curată și, deci, sănătoasă, decât zona declarată oficial ca fiind intimă. Totodată, efortul depus pentru asta trebuie să fie constant, iar timpul dedicat să fie special alocat acestei zone. Lucru pe care nu l-am făcut atunci când nu am avut o relație bună cu mine, relație care se construiește ca oricare alta, în timp, pentru că asta e cea mai importantă, căci de aici pornește totul. Nu este suficient să mă iubesc, este important să îmi și placă de mine;
- Pentru că nu e ca dușul zilnic și nici precum controalele anuale. E mai mult ca și curătenia săptămânală din casă în care îți dai seama că ai lustruit ca lumea atunci când lucește și colțul cel mai greu accesibil sau muchia de sus a ușii care nu se vede oricum ori în spatele televizorului. Doar că pe dinți trebuie să mă spăl de trei ori pe zi, cu dușul bucal o dată, periuțe interdentare după fiecare masă, poate și ață dentară, la nevoie și apă de gură. Sau, mă rog, fiecare cu indicațiile pe care i le dă medicul lui stomatolog. Cert este că e al naibii de bine să mă simt precum arăt, adică fresh;
- Și pentru că acolo se presupune că nu permit oricui să intre ori să iasă, și nici oricum. Ceea ce înseamnă că atenția și grija pentru aceste detalii se manifestă automat în toate aspectele vieții. Doar că la un moment dat am căzut și eu în capcana preocupărilor a ceea ce se vede la suprafață mai mult decât ceea ce se află în profunzime, chiar și în ceea ce privește dinții. Iar dacă aș fi acordat atenția cuvenită și necesară, de altfel, tuturor aspectelor vieții mele, nu aș ajuns mai târziu să tratez niște consecințe care nici nu ar mai fi apărut. Bine, în cazul dinților mei, doar mult mai târziu, pentru că uneori genetica e dincolo de noi.
Înainte zâmbeam cu toată gura, dar eram atentă să fie din unghiul care mă avantaja. Și mă obișnuisem cu asta. Făcea parte din mine într-un mod foarte natural și firesc. Acum zâmbesc la fel, cu toată gura. Diferența este că am descoperit o părticică din mine care parcă luminează chipul mai mult decât mi-aș fi imaginat. Mă simt ca și cum sunt însăși lumina. Zâmbesc în interior și când țin gura închisă, ca atunci când dansezi din buric doar în sinea ta.
Din date empirice, am aflat că mare parte dintre români nu acordă importanța necesară îngrijirii danturii. Astfel, ajung să repare în cea de-a doua tinerețe, după vârsta de 50 de ani. Pentru că nu avem o cultura în acest sens. Am înțeles și de ce. Multe persoane trăiesc încă cu ideile în care au fost crescuți părinții noștri, uneori chiar ale bunicilor. Prinși în cotidian și din inerție, nu ne mai întrebăm de ce facem ceea ce facem și dacă rostul anumitor lucruri sau acțiuni de acum 30 de ani mai sunt valabile și în prezent. Uităm că schimbarea este singura constantă din viața noastră și că este important să ne adaptăm fiecărei etape pe care o trăim.
Calitatea vieții este dată cu siguranță de mai mult decât legătura cu dinții, importat este să nu uiți că orice întreg este format din mai multe bucăți. La fel cum și natura are nevoie de un echilibru între componentele ei pentru a funcționa sănătos și pentru a oferi mai departe din ceea ce este.
Te încurajez să nu lași peste ani ce poți face acum pentru a trăi o viață cel puțin liniștită. Te încurajez să îți acorzi timpul și efortul necesare să fii. Și da, de foarte multe ori asta începe cu îngrijirea danturii.
Tu știi care este statusul dinților tăi?
